Gând Tineresc

Într-o zi, când tineretul şcolăresc se bucura încă de farmecul deosebit al ultimelor zile de vacanţă, zi de Septemvrie, însorită şi veselă, pe când lucram în biroul meu auzii un ciocănit discret la uşă.

La răspunsul meu grăbit, în pragul uşii apăru o elevă sfioasă, dar cu privirea plină de încredere, că va fi ascultată şi înţeleasă.

Îmi spusese repede: Doamnă Directoare am dori, eu şi câteva colege şi colegi, să edităm o revistă interşcolară, cu caracter literar-ştiinţific şi pe care ne-am gândit s-o intitulăm „Gând Tineresc”.

Auzind-o m-am simţit îndată cuprinsă de o plăcută emoţie. Avântul proaspăt spre frumos, artă şi muncă conştientă a acestei fetiţe mi-au arătat sincer, că tineretul nostru îşi dă seama de menirea lui şi vrea să fie demn de nădejdile ce le punem în el.

O revistă literar-ştiinţifică, unde eleve şi elevi, precum şi alţi tineri studioşi vor să-şi valorifice şi să-şi afirme potenţialul sufletesc, mi s-a părut câmpul cel mai bine ales. Astfel aceste vlăstare neprihănite de florile negre ale vieţii sociale, caută o activitate nobilă, superioară, din care să iasă la iveală omogenitatea sufletească a şcolărimii sănătoase.

Se vor afirma pentru ei şi în faţa celor ce nu-i cunosc. Am întrebat-o totuşi mirată, de unde va avea fondul necesar pentru tipărirea primelor numere?

Astăzi hârtia, editarea, costă bani mulţi şi de unde îi vor procura. Cu aceeaşi însufleţire încrezătoare mi-a răspuns, că s-au gândit să dea o reprezentaţie sau să facă un ceai al tineretului care le va procura un mic capital ce mi-l vor pune la dispoziţie în acest scop. Am ales mijlocul cel mai lesnicios, deoarece timpul era scurt până la redeschiderea şcolii, hotărând să se pregătească un program artistic-muzical, urmat de dans.

Zis şi făcut! Cu concursul elementelor cele mai distinse, ale absolventelor şi absolvenţilor liceului şi câteva eleve talentate, am ascultat într-o după masă duminecală, un program, alcătuit din cele mai subtile inspiraţii muzicale şi poetice interpretate cu multă inteligenţă şi sentiment de acest tineret harnic. Din coeziunea spirituală şi socială a acestor promoţii apropiate de adolescenţi, făcând un tot pentru atingerea unui scop înalt de cultură, am putut să trag concluzia fericită că n-am lucrat în zadar alături de aceşti copii, ani de zile, ca educatori şi călăuzitori ce am fost. Armonia pe care am preconizat-o cu fiecare prilej s-a închegat între acele mici făpturi pe care le înfrăţeşte şcoala.

Am înţeles că rolul de profesor e mare, că nu trecem întâmplător, pe lângă elevii noştri, în ei se perpetuează ideea de bine pe care am aprins-o oră cu oră, în sufletele lor tinere, dar devotate.

Întorcându-mă la revista pe care am botezat-o „Gând Tineresc”, în coloanele căreia se va cristaliza pentru unii, un vis vaporos al tinereţii pentru alţii un ideal de viaţă şi pentru alţii meditaţii şi explorări în domeniul ştiinţei, contribuind astfel la promovarea culturii tineretului, doresc acestui tineret studios, spor la muncă nouă şi curajul necesar celor câteva primăveri năvalnice, ca să-şi poată dezvolta înmiit aptitudinile, pe care desigur se gândesc să le pună în serviciul binelui ţării, odată cu epoca de pace ce începe.

Doresc viaţă lungă revistei „Gând Tineresc” ce va apare cu începere din luna Noiemvrie 1946 şi nădăjduiesc că se vor găsi destul de mulţi protectori care se vor abona la revistă, sprijinind astfel siguranţa duratei ei.

28. X.1946
prof.  Graţiella Ciuleanu